Momentul de Educație Emoțională #35
Momentul de Educație Emoțională #35
Părinții cer prea mult și nu mai știi cum să le vorbești?
Citește recomandările noastre! 👇
📖 Timp de citire: 3-5 minute
Dragă SuperDoamnă,
Aveți și dvs. la clasă părinți care mereu cer „un pic mai mult”?
„Doamna, cred că ar trebui să vă ocupați un pic mai mult de el…”
Unii care vă scriu la miez de noapte: „Doamna, de ce nu i-ați explicat încă o dată lecția? Eu mă chinui cu el de o oră.”
Alții, bine intenționați, dar rupți de realitate: „Doamna, el acasă e un înger! Nu înțeleg de ce la școală face prostii.” 😕
Și tot ce vă trece prin gând în asemenea momente e: „Dacă ar vedea și ei cum arată o zi întreagă în clasă... poate ar înțelege că sunt și eu om.” 😞
Așa se naște conflictul interior pe care îl cunoaștem toate: presiunea de a mulțumi și părinții, și elevii, și direcțiunea… și de a rămâne întreagă la finalul zilei. 😫
Săptămâna trecută am vorbit despre cum gestionezi o clasă numeroasă + cu elevi cu CES. Dacă ți-a scăpat sau vrei să recitești, găsești newsletter-ul aici:
Și, apropo, acum câteva ediții am deschis subiectul așteptărilor părinților (poți arunca un ochi aici):
Astăzi discutăm despre cum tragi linia între cerințe rezonabile, presiuni exagerate și cum pui limite fără să pierzi respectul și încrederea părinților. 🫸
⌛ 1. Presiunea de a mulțumi pe toată lumea și cum îți protejezi energia
Părinții vor „mai multă atenție individuală”, direcțiunea vrea „progres vizibil”, iar clasa vrea… recreație suplimentară.
Ce faci tu? Încerci să le împaci pe toate. Și de aici apare oboseala cronică, acel „nu mai pot, dar continui”.
Așadar, cum păstrezi echilibrul fără să te epuizezi (pas cu pas)?
1. Pune limite clare.
✔️ Spune ce poți face:
„Pot să îl verific de două ori pe parcursul orei ca să mă asigur că este pe direcția bună.”
„Pot să îi explic încă o dată dacă nu a înțeles din prima.”
„Pot să îl poziționez mai aproape de mine ca să fie mai atent.”
✔️ Și ce NU poți face:
„Nu pot face meditații în timpul orelor.”
„Nu pot lucra individual 15 minute cu fiecare copil, în fiecare zi.”
2. Notează ce NU ține de tine.
Oboseala acumulată, mediul familial tensionat, grijile sau presiunile de acasă – nu sunt sub controlul tău, ca învățătoare.
Dar ele ajung inevitabil la clasă și se văd în comportamentul copilului, așa că acolo unde poți interveni, încearcă să ajustezi lucrurile cât de bine poți, ca, cel puțin la clasă, copilul să se simtă în siguranță.
✅ Rezonabil: „Ne puteți recomanda un exercițiu pentru antrenament acasă?”
❌ Nerealist: „Să lucrați zilnic separat cu el, ca să ajungă din urmă restul clasei.”
✅ Rezonabil: „Aș vrea să știu ce îl poate ajuta să fie mai atent.”
❌ Nerealist: „Puteți să îl puneți mereu în prima bancă? E mai bine pentru el.”
3. Prioritizează lucrurile importante.
Alege un singur obiectiv din ziua respectivă pe care îl consideri esențial pentru copil (sau pentru tine).
Exemplu: „Astăzi, vreau ca Darius să prindă mai mult curaj la citire.” Și gândește-te la nevoia emoțională: „Are nevoie să simtă că nu va fi criticat dacă greșește.”
💬 2. Formulări simple și blânde care setează limite clare în relația cu părinții
Situații reale și cum le gestionezi fără să te consumi 👇
👉 Când părintele vine cu tonul „Mi se cuvine”
Părinte: „Doamna, cred că nu faceți destule ore de recapitulare. De asta nu știe copilul meu…”
Răspuns sugerat:
„Vă aud și înțeleg că vă îngrijorează progresul lui. Dar orele sunt gândite să îi ajute pe toți copiii să avanseze în același ritm. Ca să îl susținem mai bine, ar fi important să repetați și acasă 10–15 minute în fiecare seară. Eu, la clasă, pot doar să îi ofer exercițiile adaptate nivelului lui.”
👉 Când părintele vrea „servicii personalizate” pentru copilul lui
Părinte: „Doamna, aș vrea să lucrați cu el separat la matematică, că eu nu am timp.”
Răspuns sugerat:
„În timpul orelor lucrez diferențiat cât îmi permite programul. Sprijin individual aprofundat nu pot oferi zilnic, pentru că am responsabilitatea întregii clase. Pot însă să vă trimit câteva exerciții orientative pentru acasă.”
👉 Când părintele te acuză direct
Părinte: „Doamna, desigur că băiatul meu nu e atent, dacă dvs. nu îi explicați bine.”
Răspuns sugerat:
„Observ și eu că sunt momente în care îi este greu să rămână concentrat.
Asta se întâmplă de obicei când copilul vine obosit, agitat sau cu îngrijorat.
Eu pot lucra cu el aici, prin exerciții pe pași mici.
Dvs. ne puteți ajuta încercând o rutină de somn mai constantă și câteva pauze fără ecrane înainte de culcare.”
Știm că situațiile cu părinții pot fi imprevizibile și greu de dus, de ce mai multe ori.
Că e complicat să vă „rupeți” în a respecta cerințele sistemului, a răspunde nevoilor fiecărui elev și a mulțumi și părinții concomitent.
De aceea, vom reveni asupra acestui subiect și vom prezenta și alte situații, și îl vom privi din mai multe perspective.
💬 Suntem aici să te susținem, nu doar cu idei, ci și cu înțelegere, empatie și sprijin real.
💬 Hai să povestim:
❓ Povestește-ne despre ultima situație „dificilă” sau poate plăcută pe care ai trăit-o cu unul dintre părinții de la clasă.
Spune-ne ce te-a supărat/dezamăgit/jignit sau poate bucurat/încurajat/oferit speranță.
💌 Scrie-ne despre experiența ta. Ne-ar bucura enorm să te citim ca să cunoaștem și mai bine adevăratele provocări și bucurii ale SuperDoamnelor la clasă.
Cu respect, 🫶
Raluca & Eugen de la BlissIQ
