Momentul de Educație Emoțională #28
Momentul de Educație Emoțională #28
Tu cum reacționezi când un elev se blochează de teamă și refuză să răspundă?
📖 Timp de citire: 10 minute
Dragă SuperDoamnă,
Imaginează-ți următoarea scenă: ești la oră, îi adresezi o întrebare simplă unui copil care știi că știe răspunsul, dar el își pleacă privirea și tace. Își strânge mâinile pe bancă și se „adâncește” în scaun, de parcă ar vrea să dispară.
În spatele acestui comportament nu stă lipsa de cunoștințe, ci emoții puternice pe care nu știe cum să le exprime: frica de a greși, rușinea de a fi privit de ceilalți, teama că va fi judecat sau râs.
Aceste emoții îl blochează și nu-l lasă să se exprime. Iar dacă nu le recunoaștem și nu le numim, ci le trecem cu vederea sau credem că „vor trece de la sine”, copilul rămâne captiv în ele.
Dar în momentul în care îi spui: „Văd că ți-e teamă acum, e în regulă să simți asta. Poți să-mi spui doar mie la ureche răspunsul sau să-l notezi pe caiet și să mi-l arăți la finalul lecției”, deja i-ai oferit o cale de ieșire.
Săptămâna trecută am vorbit despre cum să încurajăm copiii excesiv de timizi și ce pași putem face ca să se simtă parte din grup fără presiune. Dacă nu ai reușit să citești sau vrei să ți-l reamintești, găsești newsletter-ul aici 👉 [Momentul EQ #27]
📌 Astăzi analizăm de ce e atât de important să numești și să recunoști emoțiile copiilor.
1) De ce e vital pentru copil să-i fie recunoscute emoțiile?
Când un copil tace, evită să răspundă sau refuză să se implice, în spate stau emoții care îl fac să creadă că „nu e în siguranță”. Dacă tu treci peste sau îl cerți, mesajul pe care îl primește este: „Nu e voie să simți asta.”, „Ce simți tu, nu contează.”
Asta duce la:
- retragere (nu mai răspunde, nu mai participă);
- acumulare de tensiune (se blochează, devine agitat sau plânge);
- scăderea încrederii („nu sunt suficient de bun”).
Dar în momentul în care tu îi numești emoția, cum ar fi:
- „Văd că îți e teamă acum.”
- „Pare că ești supărat.”
…în creierul lui se întâmplă un mic „click”: emoția capătă un nume.
Asta îi oferă:
1. Siguranță emoțională – copilul află că ceea ce trăiește nu e periculos și că e normal să simtă astfel de emoții.
2. Conectare – simte că e văzut și înțeles, ceea ce reduce imediat intensitatea emoției.
În timp, aceste momente repetate de susținere îl ajută pe copil să nu se mai blocheze la fel de rapid și să aibă curaj să se exprime.
💡 Concluzie: emoțiile nerostite cresc în intensitate și îi blochează pe copii, iar emoțiile recunoscute îi liniștesc.
2) Expresii simple care validează emoțiile copiilor, la clasă
Uneori e suficient un cuvânt ca să-l ajuți pe copil să respire mai ușor. Iată câteva exemple pe care le poți folosi în diverse contexte la clasă:
💭 „Văd că ești supărat, e normal să simți asta.”
Context: un copil se enervează pentru că nu i-a ieșit un exercițiu, rupe foaia sau aruncă creionul.
❌ În loc să-i spui „Nu te mai enerva pentru nimicuri!”,
✅ îi poți valida emoția: „Văd că ești supărat, e normal să simți asta.”
💭 „Cred că ești îngrijorat, mulți copii se simt așa când trebuie să răspundă.”
Context: întrebi ceva la clasă, copilul evită contactul vizual, își ascunde fața sau tace.
❌ În loc să insiști cu „Hai, răspunde odată!”,
✅ poți spune: „Cred că ești îngrijorat, mulți copii se simt așa când trebuie să răspundă.”
💭 „Îți e teamă să greșești, nu-i așa? Și mie mi se întâmplă uneori să mă retrag din frica de a spune ceva greșit.”
Context: copilul ridică mâna, dar când îi vine rândul să răspundă, își retrage gestul și tace.
✅ Aici îi arăți că teama lui e firească și comună: „Îți e teamă să greșești, nu-i așa? Și mie mi se întâmplă uneori să mă retrag din frica de a spune ceva greșit.”
💭 „Se pare că te-ai simțit rănit când colegul a râs. E în regulă să fii trist acum”
Context: un copil spune ceva, iar colegii râd. El se înroșește, își pune capul pe bancă sau se retrage.
❌ În loc să spui doar „Nu mai râdeți!”,
✅ numește emoția celui afectat: „Se pare că te-ai simțit rănit când colegul a râs. E în regulă să fii trist acum.”
💡 Pe termen lung, aceste expresii modelează inclusiv atmosfera la clasă, nu doar încrederea unui singur copil:
- Când copiii aud în mod repetat că emoțiile lor sunt văzute și acceptate, știu că nu vor fi certați sau ridiculizați pentru ce simt. Atmosfera devine mai relaxată, iar clasa se simte ca un „spațiu sigur”.
- Copiii simt că pot greși fără frică, pot fi ascultați și sprijiniți, iar asta le crește atât încrederea în ei, cât și respectul față de colegi.
3) Cum îi ajuți să-și exprime singuri emoțiile în cuvinte – exerciții ușoare pentru copii de școală primară
🌈 Jocul cartonașelor
Creează 4-5 cartonașe cu diverse emoții/stări: bucuros, trist, speriat, furios, liniștit.
Aranjează-le pe masa ta, iar la intrarea în clasă, dimineața, fiecare copil alege cartonașul cu emoția în care se regăsește și îl pune pe colțul băncii sale.
• La ce ajută: îi învață să identifice vizual emoția și să facă legătura între trăire și un cuvânt/simbol. În timp, devine mai natural pentru ei să spună „sunt trist” sau „sunt bucuros”.
📏 Scara emoțiilor
Îi întrebi pe copii, pe o scară de la 1 la 5, cât de intensă e emoția pe care o simt (ex.: „Cât de furios ești acum?”).
• La ce ajută: îi ajută să observe că emoțiile au grade diferite, nu sunt „totul sau nimic”. Învață că o emoție poate scădea în intensitate și că se poate gestiona
📖 Povești cu personaje (transfer emoțional)
Alege o poveste pe care să le-o citești. Dacă ai cumpărat workshop-ul Puterea Curajului Meu citește-le povestea lui Bliss, Lissa și Fricoții. La final, întreabă-i ce emoții au trăit personajele de-a lungul poveștii și dacă au simțit și ei vreodată la fel.
• La ce ajută: dezvoltă empatia și conștientizarea faptului că emoțiile sunt universale. Copiii învață să facă legătura între situații și emoții.
Dragă SuperDoamnă, munca ta merge mult mai departe decât literele și cifrele: fiecare cuvânt pe care îl folosești pentru a recunoaște emoțiile copiilor este un ghid pentru ei. Tu ești farul care îi ajută să înțeleagă ce simt, să își pună emoțiile în cuvinte.
Nu trebuie să aștepți condițiile perfecte pentru ca implicarea ta să conteze. Chiar și atunci când părinții nu pot fi alături sau sistemul nu oferă tot ce ai nevoie, ceea ce faci tu zi de zi în clasă poate ajuta copiii să-și recunoască emoțiile, să le gestioneze mai bine și să crească încrezători și sănătoși emoțional.
Prin răbdarea, atenția și susținerea ta, tu modelezi generații de copii care învață să-și înțeleagă trăirile și să se simtă siguri pe ei, pregătiți să facă față vieții cu încredere. 💛
📢 Întrebare pentru SuperDoamna:
❓Tu cum validezi emoțiile copiilor din clasa ta? Ce expresii sau metode ai descoperit că funcționează cel mai bine?
💌 Scrie-ne răspunsul tău – experiența ta poate inspira multe alte SuperDoamne care se confruntă cu aceleași situații la clasă.
P.S. 👩🏫 Cum ar fi să ai la îndemână un set de povești și jocuri care îi ajută pe copii să-și numească emoțiile și să le gestioneze mai ușor?
La workshop-ul „Puterea Curajului Meu”, elevii învață – alături de personajele Bliss, Lissa și Fricoții – cum să-și recunoască furia (și nu doar), cum să o exprime fără să rănească și cum să-și recapete calmul atunci când emoțiile îi copleșesc.
🌟 Astfel, copiii descoperă pas cu pas că emoțiile nu sunt „inamici” de care să se teamă, ci resurse pe care le pot folosi pentru a-și construi curajul și încrederea. Iar atmosfera din clasă devine mai calmă și mai cooperantă.
👉 Înscrie-te cu clasa la workshop-ul „Puterea Curajului Meu” până pe 10 octombrie și beneficiezi de preț redus la fiecare kit.
Click pe butonul de mai jos să vezi ce include 👇
Cu respect, 🫶
Raluca & Eugen de la BlissIQ
