În timp ce noi pregătim serbări, activități și mici minuni pentru copii…
O colegă trăiește un capitol pe care nimeni nu ar trebui să-l trăiască.

Nicoleta Bolboașă, învățătoare la Școala Gimnazială „Tudor Arghezi”.

Un om cu două facultăți, un masterat, mereu pe fugă, mereu săritoare, mereu muncitoare. Omul care își spune: „Mai întâi alții, mai târziu, poate...și eu.” A tot amânat odihna. A tot pus pe pauză grija pentru sine.

Până într-o zi, când, la insistențele directoarei, a mers la un control. Un control care i-a schimbat viața. Acum trece prin una dintre cele mai grele încercări: cancer mamar invaziv triplu negativ, gradul 3, cu metastaze.

E un diagnostic care cutremură. E o luptă care cere un curaj nemărginit. Și, din păcate, și costuri pe care nimeni nu ar trebui să le ducă singur.

În educație, avem un crez: nimeni nu îți înțelege mai bine drumul decât o altă învățătoare.

Când una dintre noi cade, toate simțim.
Când una dintre noi luptă, toate ne dorim să-i fim aproape.
Când una dintre noi are nevoie, toată comunitatea se strânge ca un singur suflet.

Acesta este unul dintre acele momente.

Dacă în aceste zile ai simțit măcar un gând de generozitate, de recunoștință, de dorință de a face bine – acesta este locul unde gândul tău poate deveni realitate.

În educație, epuizarea nu apare brusc. Se înfiripă lent: în nopțile nedormite, în gândurile duse acasă, în „Las' că o rezolv eu cumva...”, în activitățile asumate peste măsură.
Dar există pași concreți care pot preveni ajungerea în punctul în care corpul și mintea trag frâna de mână:

1. Stabilește limite sănătoase

Nu trebuie să preiei tot ce apare „în plus”. Alege ce e esențial pentru copii și spune „nu” cu blândețe la restul. Limitele nu sunt lipsă de implicare – sunt protecție.

2. Fă pauzele obligatorii, nu opționale

Nu corecta lucrări în pauză, nu rămâne în clasă cu copiii non-stop, nu transforma recreația în „recuperări”. 10 minute de aer, o cană cu apă, un ceai, câteva exerciții de întindere sau câteva minute de liniște fac minuni pentru mintea și corpul tău.

3. Cere sprijin înainte să simți că „ești la limită”

E firesc să ceri ajutor colegilor, conducerii sau consilierului școlar. Nu e un semn de slăbiciune, ci de profesionalism. Educația e o muncă de echipă, nu o misiune de solitarism.

4. Observă semnalele corpului și nu le ignora

Migrene, palpitații, dureri de spate, iritabilitate, tulburări de somn, pierderi de memorie. Sunt semnale de suprasolicitare, categoric nu de „trebuie să trag mai tare”. O programare la medic, la timp, face diferența între un disconfort trecător și o problemă care avansează.

5. Alege măcar o activitate săptămânală care să-ți încarce rezervorul emoțional

Lectură, mers pe jos, muzică, întâlnire cu o prietenă, terapie, jurnal, o cafea în liniște. Rolurile tale sunt multe, dar tu ești una. Ai nevoie de combustibil, nu doar de responsabilități.

Astăzi îți reamintim ceva ce poate nu ți-a spus nimeni de mult: Nu ești invincibilă.
Ești puternică, ești dedicată, ești plină de viață, dar ai nevoie de pauze, de somn, de liniște, de ajutor, de oameni.

Și, poate mai mult ca oricând: ai nevoie de o comunitate în care „a avea grijă” merge în ambele direcții.

Astăzi, atenția și solidaritatea noastră se îndreaptă către Nicoleta Bolboașă, colega care trece printr-o luptă nedreaptă și grea.

Nicio contribuție nu e prea mică. Fiecare gest adunat înseamnă o șansă în plus.

📨 Dacă nu poți dona în acest moment, un alt mod de ajutor este la fel de valoros: trimite acest e-mail unei colege, prietene sau rude care ar putea să întindă o mână de sprijin.

Astăzi, grija se îndreaptă către Nicoleta. Mâine, poate către tine.
Noi, aici, rămânem împreună – o comunitate care nu lasă pe nimeni singur. Împreună putem face ceea ce singuri pare imposibil.