Momentul de Educație Emoțională #17
Momentul de Educație Emoțională #17
De ce unii elevi „încremenesc” la orele de matematică?
📖 Timp de citire: 7 minute
Dragă SuperDoamnă,
Sâmbăta trecută am vorbit despre copiii care cresc în familii atipice – crescuți de bunici, de un singur părinte sau care sunt adoptați. Am primit multe mesaje emoționante și îți mulțumim că ești alături de noi cu sufletul deschis. Dacă nu ai apucat să-l citești sau vrei să-l recitești, îl găsești aici:
Click aici pentru newsletter-ul #16
Astăzi punem sub lupă o întrebare care ne doare și pe noi, adulții:
🧮 De ce le e teamă copiilor de matematică?
Poate că și tu ai observat: sunt copii care zâmbesc la română, se entuziasmează la muzică, dar devin triști, panicați sau tăcuți la matematică.
Analizăm, pe pași, de ce se întâmplă asta și cum putem noi, SuperDoamnele, să schimbăm această relație tensionată?
1️⃣ Ce simte un copil care se teme de matematică?
Pentru mulți copii, frica de matematică nu înseamnă că „nu le place” materia, ci că se simt în pericol emoțional atunci când se află în fața unei probleme.
➡️ Nu e despre cifre, ci despre frica de a greși, frica de a fi corectați în fața clasei, frica de a fi comparați cu colegii.
Gândește-te la aceste situații din clasă:
🔶 „Andrei, din nou greșit! Nu te-ai uitat deloc la semn!” – în timp ce colegii râd sau se uită judecător. Andrei se face mic în bancă. Data viitoare, nici nu mai ridică mâna.
🔶 „Haideți, copii, numai Maria a știut răspunsul. Restul, ce-ați făcut?” – iar ceilalți rămân cu senzația că nu sunt suficient de buni. Unii se rușinează, alții renunță.
🔶 „Cine știe cât face 3 × 3?” – întrebare rapidă, spusă pe un ton grăbit. Un copil ridică mâna, dar imediat o lasă jos, de teamă să nu se facă de râs. Pentru el, orice întrebare pare o capcană.
✏️ Adevărul e că matematica, mai mult decât alte materii, e percepută ca fiind „alb sau negru”: ori știi, ori nu știi. Nu e loc pentru povești, nuanțe sau explicații personale.
Frica lor se traduce în:
- retragere (nu mai ridică mâna deloc);
- comportamente evazive (cer să meargă la baie exact când începe ora de matematică);
- sau chiar plâns în timpul exercițiilor sau testelor = frustrare.
2️⃣ Cum se formează „frica de cifre”?
Frica de matematică se creează în timp, pas cu pas, din replici, reacții și momente în care copilul se simte judecat sau neînțeles.
✏️ „Iar ai greșit! Nici măcar asta nu știi?” – Copilul îngheață, data viitoare când va fi scos la tablă, îi va tremura vocea.
✏️ „Uită-te la Andreea ce repede a terminat! Tu de ce ești mereu ultimul?” – comparația îl face să simtă că nu e suficient de bun. În loc să-l motiveze, îl blochează.
✏️ Un calificativ „Bine” sau „Suficient” se transformă în etichete precum: „Mate nu e pentru mine”, „Eu sunt slab”, „Eu oricum nu pricep nimic.”
Asta nu înseamnă că nu trebuie să dăm aceste calificative, ci să le explicăm mai mult copiilor care au fost mai nepregătiți – ce au greșit, dar cu apreciere pe ceea ce au știut.
✏️ Sau: „Toți colegii mei știu tabla înmulțirii, doar eu mai greșesc.” – iar copilul începe să creadă că problema e „el”, nu metoda, ritmul sau contextul.
👉 În realitate, acești copii nu se tem de exerciții, ci de ce simt atunci când greșesc: rușine, presiune, neputință. Se simt judecați sau excluși.
Și uite așa, un copil care poate era curios și dornic să înțeleagă ajunge să spună: „Nu-mi place matematica!”
Când, de fapt, ar vrea să spună: „Mi-e frică să mai încerc, ca să nu mă doară din nou.”
3️⃣ Pași simpli prin care poți face ora de matematică mai blândă, mai clară și mai puțin înfricoșătoare pentru copii
Trebuie să creezi un spațiu unde copilul se simte în siguranță să încerce, chiar și când greșește.
Uite cum poți face asta, pas cu pas:
1. Arată-le că greșelile sunt normale.
Spune-le des: „E ok să greșești, așa înveți!”; „Foarte bine că ai încercat! Hai să vedem împreună unde a fost greșeala.”
2. Evită comparațiile între copii.
Fiecare învață în ritmul lui. Un copil poate părea dezinteresat luni întregi și brusc, în clasa a III-a, să înflorească.
Exemplu: „Fiecare rezolvă în ritmul lui, important e să înțelegi ce faci, nu cât de repede termini.”
3. Folosește matematica în jocuri sau în activități din viața de zi cu zi.
Copiii învață mult mai ușor când nu simt presiune.
Exemplu:
– Faceți „magazin” în clasă cu bani de jucărie și fiecare cumpără ceva cu rest.
– Sau învățați fracțiile cu ajutorul unui măr tăiat în bucăți.
– Sau adunați punctele dintr-un joc cu zaruri.
Toate aceste activități par „joacă”, dar în realitate, îi ajută să înțeleagă mai bine.
4. Oferă feedback blând și încurajator.
În loc de „Nu pricepi nici așa?”, spune „Hai să mai încercăm o dată, împreună.” Sau „Mai ai puțin și reușești!”, „Ține minte un secret: concentrarea. Dacă ești atent acum, vei reuși mai repede decât crezi!”
5. Ascultă-i cu inima, nu doar cu mintea.
Uneori, copilul nu are nevoie de explicația exercițiului, ci de o privire blândă și două vorbe calde.
Exemplu: Dacă îl vezi că stă cu ochii în caiet și nu zice nimic, întreabă-l: „Vrei să-mi spui ce simți acum? Sau luăm o scurtă pauză și revenim după?”
6. Începe cu ceea ce copilul știe deja.
Când pornești de la ceva cunoscut, copilul capătă încredere și e mai dispus să învețe ce e nou.
Spune: „Hai să vedem ce știi deja!”, „Bravo, ai reținut partea asta. Acum îți arăt ceva nou care te va ajuta și mai mult.”
Această abordare creează siguranță și îl face pe copil să simtă că „se descurcă”, chiar și când urmează ceva dificil.
🎯 Întrebare pentru tine, SuperDoamnă:
❓Tu cum faci matematica mai „digerabilă” pentru elevii temători?
Ai o activitate, un joc sau un mod de a explica prin care îi ajuți să prindă curaj?
Scrie-ne răspunsul tău printr-un Reply la acest e-mail și, poate, vom împărtăși metoda ta și cu alte SuperDoamne, într-un viitor newsletter.
Îți mulțumim că ești alături de acești copii – mereu cu ochii și inima deschisă.
Cu recunoștință, 🫶
Raluca & Eugen de la BlissIQ
